You are here
Home > National > repede si toate pareau normale. Dar intr-o zi, Florentina se decide sa-si viziteze parintii si cand se intoarce la sot dupa doua zile… usa era blocata cu lantul… iar in spatele ei, sotul era turbat :( Fara sa scoata un cuvant i-a dat doua palme si apoi a urmat SOCUL VIETII

repede si toate pareau normale. Dar intr-o zi, Florentina se decide sa-si viziteze parintii si cand se intoarce la sot dupa doua zile… usa era blocata cu lantul… iar in spatele ei, sotul era turbat :( Fara sa scoata un cuvant i-a dat doua palme si apoi a urmat SOCUL VIETII

Desi toata lumea imi spune ca nu sunt responsabila de cele intamplate cu fostul meu sot eu cred ca daca as fi fost mai toleranta si mai intelegatoare, as fi putut evita tragedia…

Dragostea dintre mine si Catalin s-a declansat instantaneu, nici macar nu pot sa spun ca la prima vedere, ci chiar la prima atingere. Sute de candidati ne inghesuiam sa urmarim listele cu admisii la o facultate din Timisoara si, la un moment dat, mi s-a parut ca am fost… electrocutata. Privind speriata in jur, am dat nas in nas cu un baiat frumos, ce parea cazut din luna:

— Ce mi-ai facut? m-a intrebat el, uimit.

— Eu ti-am facut tie ceva?! Mai bine recunoaste ca ai vrut sa ma scoti din rand si m-ai atins cu vreun pistol cu electrosocuri… i-am raspuns, ravasita.

— De unde pistol?! a continuat el, intr-un dialog absurd.

Dupa ce ne-am privit intens cateva clipe, ne-am prins strans de mana si ne-am strecurat prin multime pana in fata panoului cu liste.

Din fericire, amandoi figuram printre cei admisi, asa ca gestul cel mai nimerit pentru o astfel de reusita ni s-a parut ca ar fi o imbratisare, chiar daca nu ne cunosteam decat dupa numele de abia citite pe acele liste.

Imbratisarea a fost „imbunatatita”, in cel mai firesc mod, cu un sarut patimas, iar trupurile noastre tinere parca au luat foc. Imbatati de dorinta, am iesit din multime, ne-am aruncat intr-un taxi si am mers la un hotel, deoarece eu stateam la o matusa, iar Catalin locuia cu parintii, asa ca nu acolo era locul potrivit pentru intentiile noastre.

Chiar daca pentru mine era prima experienta sexuala, pot sa spun ca practica a depasit cu mult teoria! Era mult mai bine decat tot ceea ce imi imaginasem eu dupa ce citisem tot felul de

cursuri de medicina si reviste de specialitate, tocmai in scopul de a sti la ce sa ma astept, atunci cand voi deveni femeie. Deci, relatia mea cu Catalin a inceput printr-o atractie fizica de nestavilit, in urma careia am decis pe loc sa locuim impreuna, inca din primul an de facultate.

Mai intai, am stat intr-o garsoniera inchiriata, dar cum parintii lui Catalin erau amandoi medici, au considerat ca rasfatata lor odrasla merita sa isi aiba propriul cuib si i-au cumparat un apartament cu doua camere.

Acolo am locuit si dupa ce ne-am casatorit, la doar un an de cand ne-am cunoscut. Pentru ca amandoi eram foarte tineri, nici nu impliniseram douazeci de ani, eu as fi dorit sa mai amanam acest eveniment, dar Catalin nici nu a vrut sa auda de asa ceva:

— Ne-ar bate Dumnezeu daca ne-am indoi de dragostea noastra! Unii oameni nu reusesc sa isi intalneasca sufletul-pereche niciodata in viata, iar noi, care am avut norocul sa ne regasim atat de tineri, sa ne batem joc de aceasta sansa?! Eu te iubesc dinainte de a ma naste si vreau sa fim uniti pentru totdeauna, prin taina cununiei!

— si eu te iubesc, Catalin, dar ma sperie putin responsabilitatea unei casnicii… Daca vom avea copii, inainte sa terminam facultatea?

— Ii vom creste cu ajutorul parintilor mei, nu iti face tu griji din cauza asta!

Daca graba lui Catalin de a ne casatori o puteam intelege, nu acelasi lucru se intampla cu atitudinea parintilor lui. Mai firesc mi s-ar fi parut ca ei sa se impotriveasca, deoarece eu proveneam dintr-o familie modesta de tarani aradeni si nu prea aveam cu ce contribui, material vorbind, nici la cheltuielile de nunta, nici la achizitionarea bunurilor necesare intr-o casa noua. Chiar am adus in discutie aceasta diferenta sociala dintre noi, iar mama lui Catalin a tinut sa ma linisteasca:

— Florentina, dar cui ii mai pasa, in ziua de azi, de astfel de amanunte? Din fericire, noi ne putem permite sa va ajutam. Tot ceea ce iti pretindem tie este sa nu ne dezamagesti baiatul, adica sa il iubesti si sa ii oferi echilibru sufletesc. Din moment ce Catalin te iubeste, fii sigura ca ai destule calitati!

Pana la urma, impinsa si de sfaturile parintilor mei, cum ca as face o partida foarte buna, mi-am ascuns toate temerile si am acceptat sa ne casatorim.

Statutul de studenti casatoriti nu ne-a schimbat prea mult viata. Noi nu trebuia decat sa ne vedem de cursuri si de distractie, deoarece soacra mea a insistat sa ne angajeze o menajera care sa gateasca, sa spele si sa tina apartamentul curat. Catalin chiar s-a transferat in grupa mea, pentru a fi mereu impreuna. Daca la inceput acest lucru m-a magulit, curand am realizat ca nu pot sa fac nici macar un pas fara sotul meu. Colegele ma invidiau, dar eu simteam ca ma sufoc.

Prin anul trei, am reusit, pentru prima data, sa imi vizitez parintii singura. Catalin nu putea sa lipseasca din oras, dar m-a condus la autocar si s-a despartit de mine plangand, de parca as fi plecat la razboi, nu intr-o inofensiva si scurta vizita la parinti:

— Florentina, nu ma lasa singur doua zile! Te rog, intoarce-te maine! Eu nu pot trai fara tine, oare nu ai inteles inca asta?!

— Iar eu te rog sa fii intelegator si sa ma astepti cuminte. O sa vezi, dragul meu, cat de repede trece timpul!

— Te astept la autogara, bine? mi-a mai strigat Catalin, dupa ce plecase deja autobuzul.

In cele doua zile, Catalin m-a tot sunat la un vecin, pentru ca ai mei nu aveau telefon, incat am ajuns sa refuz sa ii mai raspund. L-am rugat pe vecin sa nu ma mai cheme si sa ii spuna ca sunt in vizita la niste rude din celalalt capat al satului. Cand m-am intors la Timisoara, nu ma astepta nimeni in autogara, dar adevarata surpriza am avut-o doar cand am ajuns acasa. Usa era blocata cu lantul, iar Catalin nu a vrut sa imi deschida decat dupa foarte multe insistente. Cand l-am vazut, era de nerecunoscut. Beat mort, cu ochii umflati si rosii, obosit si murdar.

— Iubitule, ce s-a intamplat cu tine? l-am intrebat, speriata. Nu-mi vine sa cred cum te-am lasat si cum te gasesc!

Fara sa scoata vreun cuvant, Catalin mi-a dat doua palme, de efectiv am vazut stele verzi, apoi a tabarat pe mine cu pumnii, iar dupa ce am cazut, a inceput sa ma loveasca, pe unde nimerea, cu picioarele.

Avea o forta neomeneasca si nu il impresionau nici rugamintile, nici tipetele mele. Pentru o clipa, mi-a trecut prin minte ca ma va omori, dar el s-a oprit tot atat de brusc precum incepuse, apoi, parca iesit din transa, a inceput sa isi ceara iertare si sa imi oblojeasca ranile.

Ma batuse insa prea rau si, cu greu, l-am convins sa cheme Salvarea. Doua saptamani am stat internata, iar Catalin nu s-a miscat de langa patul meu.

— Iubito, sa nu ma mai lasi niciodata singur! Cat ai fost plecata, am fost incontinuu stapanit de teama ca nu o sa te mai vad, iar acest lucru m-a innebunit de-a binelea. Te iubesc mai mult decat pot sa suport!

— Ai un mod foarte ciudat de a-ti arata dragostea, nu crezi, Catalin?

— Intr-adevar, nu am nicio scuza si chiar nu inteleg de ce m-am comportat asa, dar iti promit ca nu iti voi mai face niciodata vreun rau! Ma crezi?

— Nu stiu, eu ma gandeam ca poate ar fi bine sa locuim o perioada separat si sa ne intalnim numai la facultate…

— Nu, te rog sa nu ma pedepsesti in felul asta! O sa vezi ca tu esti printesa mea si ca o sa te fac fericita!

Din nou s-a pus Catalin al meu pe plans. Imi era tare mila de el, dar de mine mi se rupea inima, ce sa mai zic… Nu aveam de gand sa las lucrurile asa, trebuia sa inteleg ce s-a intamplat si m-am hotarat sa vorbesc deschis cu parintii lui, imediat dupa externare. Din pacate, nu am reusit sa ma intalnesc singura cu ei, iar lui Catalin ii promisesem ca nu le spun ce mi-a facut.

Totusi, cred ca ei au inteles ca am fost batuta, pentru ca au inceput sa se comporte si mai frumos cu mine, iar soacra mea nu ma mai scotea din „fetita mea cuminte”.

Drept urmare, mi-am continuat „cuminte” viata alaturi de Catalin, insa a inceput sa imi fie teama de manifestarile lui necontrolate. Pana la terminarea facultatii, am mai incasat doua batai zdravene, dar de fiecare data Catalin m-a convins sa raman cu el si sa nu spun nimanui prin ce am trecut.

Cu timpul, iubirea pentru sotul meu s-a transformat in mila, mai ales dupa ce am aflat ca el se drogheaza, inca din perioada liceului, cu medicamente sustrase din cabinetele de la spital ale parintilor sai. De-abia atunci am inteles de ce acestia m-au acceptat atat de usor ca nora. Ei sperau ca, indragostindu-se, fiul lor va renunta la droguri, dar nu s-a intamplat asa.

Eram foarte speriata si nu stiam cum sa procedez. Sa plec pur si simplu de acasa nu era posibil, deoarece Catalin sau parintii lui m-ar fi gasit si in gaura de sarpe; sa il reclam la Politie, iar nu se putea, pentru ca sotul meu avea nevoie de ajutor medical, nu de puscarie.

Deja ne angajaseram amandoi (la aceeasi firma!), cand mi-am facut curaj si am luat… seringa cu care isi administrase Catalin drogul, intr-o batista, si i-am facut soacrei mele o vizita la cabinet. stiam ca ea nu are timp sa stea de vorba cu mine acolo, asa ca i-am spus pe scurt:

— Daca nu luati nicio masura, divortez de Catalin! Iata motivul! i-am aruncat eu batista pe birou.

— Deci, ai aflat! Nu te pripi, veniti diseara la noi sa vorbim…

Pentru ca am disparut de la serviciu, fara sa il anunt pe Catalin, cand m-am intors, a luat vaza de pe birou si a aruncat-o spre mine, lovindu-ma in plina fata si spargandu-mi nasul. Cu sangele siroind pe fata si cu Catalin prins ca o ghiulea de picioarele mele, am iesit pe hol, tipand. Au aparut si alti colegi si au chemat Salvarea. Cum Catalin era in plina criza si nu voia sa se desprinda de mine, l-au dus si pe el la spital, la psihiatrie.

Astfel a iesit la iveala faptul ca era dependent de droguri, au venit si parintii lui, care faceau pe miratii, dar am stabilit cu totii ca este absolut necesar ca sotul meu sa se interneze intr-un spital unde sa fie ajutat sa scape de acest viciu. Eu m-am insanatosit repede, iar socrii mei au rezolvat, prin relatiile pe care le aveau, sa stau cu Catalin pe intreaga perioada a tratamentului. Aceea a fost cea mai ingrozitoare experienta din viata mea. in timpul sevrajului, Catalin avea halucinatii, rostea vorbe inspaimantatoare, iar mie imi era atat de mila de el, incat, daca as fi avut de unde, i-as fi dat doza fara de care nu mai putea trai normal.

Dar am trecut impreuna si de acea cumpana si ne-am reluat viata si, evident, serviciul. Pasiunea arzatoare dintre noi s-a mai stins, dar acum ne simteam mult mai legati unul de altul, prin suferintele de care amandoi am avut parte. Cred ca ne iubeam mai profund, mai cu ratiune, daca pot sa spun asa, iar eu am devenit constienta de faptul ca nu voi putea renunta niciodata la Catalin. El era dependent de iubirea si de prezenta mea, iar o perioada chiar s-a linistit si am facut planuri de viitor. Desigur, ne doream un copil si, nu peste mult timp, am ramas insarcinata.

Niciodata nu l-am vazut pe Catalin mai fericit decat atunci, niciodata nu mi-a facut mai multe declaratii de iubire si mai multe promisiuni de fericire vesnica. Am avut incredere ca totul va intra pe fagasul normal, ca vom avea si noi o viata linistita si implinita, pentru ca nu ne lipsea nimic pentru asta, si totusi… Pe cand eram in trei luni de sarcina, Catalin s-a intors, de la niste banale cumparaturi, drogat! Am fost de-a dreptul socata ca si-a reluat viciul, dar m-am abtinut sa ii fac vreun repros. El insa, simtindu-se vinovat, s-a dezlantuit asupra mea, mai violent ca oricand. M-a batut atat de rau, incat vecinii au spart usa si au chemat imediat Salvarea. La spital, am aflat ca pierdusem sarcina…

Atunci am pus capat relatiei mele cu Catalin. Din spital, nu m-am mai intors acasa, ci m-am mutat in chirie, introducand imediat si actiunea de divort. Culmea este ca sotul meu parca se resem-nase cu situatia, pentru ca nu m-a de-ranjat pe intreaga perioada a divortului, iar la proces si-a trimis doar avocatul. Eu vorbeam mereu cu soacra-mea, pentru ca imi era teama ca sotul meu sa nu recurga la vreun gest necugetat.

— Cred ca si-a dat si el seama ca nu il mai poti ierta, altfel nu inteleg cum de nu mai lupta deloc pentru tine… Nu recunoaste ca se drogheaza din nou, dar in mod sigur o face, doar eu cunosc toate aceste simptome. Sa speram ca va trece cu bine si de aceasta incercare. Nici noi nu mai avem nicio putere asupra lui, mi s-a confesat soacra-mea, intr-o zi.

In ziua in care am ridicat hotararea de divort, parca s-a rupt ceva in mine. M-am incuiat in casa si am refuzat chiar si sa raspund la telefon. Dimineata, foarte devreme, m-au trezit niste batai insis-tente in usa. Erau vecinii mei, care il gasi-sera pe Catalin lesinat pe presul din fata usii mele. L-am dus de urgenta la spital, dar medicii nu l-au mai putut salva. Murise din cauza unei supradoze…

Cu toate ca au trecut doi ani de la acea tragedie, eu nu imi pot reveni! M-am mutat imediat in alt oras, dar acest lucru nu m-a ajutat cu nimic. si nici tratamentele psihiatrice, nici slujbele la biserica, nici pelerinajul pe la manastiri. Nu pot scapa de sentimentul de vinovatie fata de Catalin. Poate ar fi trebuit sa raman cu el, poate as fi reusit sa il salvez. El m-a iubit, a avut incredere in mine, ba chiar a devenit dependent de mine. Iar eu ce am facut? Mi-am dorit o viata linistita, m-am speriat de iesirile lui si am fugit. Cum mi-as putea ierta asta vreodata?!

Top
Inline
Inline